Pseudoelegie a timpului. Iunie - sfârşitul anului şcolar, cu teatru, cântece, diplome şi flori

Nici nu apuc să spun că s-a terminat anul şcolar, că finalul a şi trecut, la fel de iute ca timpul, şi s-a topit într-un început de vacanţă pentru unii, şi de aşteptare de vacanţă pentru alţii...

 

Ei bine, epistemologic vorbind, timpul trece ("le temps se déroule", cum ar spune J. P. Tardieu, în poezia sa drăguţă " Comment ça va sur la Terre"), timpul fuge, timpul zboară! Acum este şi deja parcă nici nu a fost. Practic vorbind, timpul este fără de timp, noţiune temporală atemporală, care există sau dispare prin însăşi consistenţa sa, dar şi prin însăşi rapiditatea sa consubstanţială. Pare derizoriu şi inutil un asemenea discurs filosofic despre o noţiune care ne scapă printre degete ca un fir de nisip, ca un fir de apă. Totuşi, simţim apoi asprimea fină a granulelor de nisip ori umezeala mătăsoasă a apei.

 

Aşa simt astăzi peste suflet nisipul ori apa unui an întreg pe care l-am petrecut la şcoală alături de copii, mai mici sau mai mari. Cu entuziasmul debutantului şi cu ambiţia perfecţiunii, am vrut să fac totul mai frumos şi mai preţios ca la carte. Chiar dacă părea că mă lupt cu morile de vânt ale timpului, am încercat să nu las să treacă vreo clipă neinvestită în ceva creativ, ziditor de înţelepciune (oricât de firavă), dacă nu de suflet. Uneori am reuşit, alteori am rămas aşteptând. Am avut şi mici eşecuri. Dar m-am bucurat de propria maturizare, înţelepţire, descoperire.

 

Poate, conştientă fiind, am învăţat mai mult decât copiii. Pe ei i-am lăsat să-şi exteriorizeze talentele nelucrate (da, nelucrate), în mici scenete ("La cigale et la fourmi" - adaptare după Silly Symphonies (1934) / Walt Disney; "La cireşe", adaptare după "Amintiri din copilărie" - I. Creangă), în cântece, în mărturisiri spontane.

 

La festivitatea de premiere, am făcut împreună un mic concert de cântece în franceză şi română, unele acompaniate de chitară. Unii au primit diplome (realizate de mine), alţii şi diplome şi cărţi. Iar eu am primit flori (deşi nu am fost dirigintă), chiar şi o scrisoare frumoasă şi delicată din partea unei eleve tot atât de delicate.