Câteva cuvinte despre dragostea cea bună

"Câtă credinţă a avut Dumnezeu, câtă încredere a avut în noi atunci când ne-a zidit, şi totodată ştia că noi Îl vom vinde! Câtă dragoste! Câtă nădejde că noi până la urmă ne vom întoarce!"

 

 

"Dacă nu vedem iubirea în jur, este pentru că noi înşine nu o avem. Nu poţi vedea ceva pentru care nu ai ochi."

 

 

"Când iubeşti, până într-atât doreşti să intri în voia celui iubit, încât ajungi să te identifici în gândurile lui, să-l retrăieşti în propria ta inimă, în propriul tău trup, în propria ta răsuflare, încât cel iubit dintr-o dată ţi se descoperă, în întregimea sa, în tine însuţi, ca tine însuţi."

 

 

"Mult mai simplu, spune părintele Porfirie, deschide o portiţă prin care să intre Lumina Dumnezeiască şi întunericul, şi sfâşierile tale se vor risipi de la sine! Această portiţă este gândul bun, gândul luminos pe care trebuie să-l avem despre aproapele nostru, despre Dumnezeu."

 

(din cartea A iubi înseamnă a ierta, de ier. Savatie Baştovoi)