Daniel Turcea - "Cântarea Treptelor", o nouă apariţie editorială, în lumina Luminii
Cuvântarea a fost deschisă de intervenţia Î.P.S. Andrei, care, printre altele, a amintit de o conversaţie pe care a avut-o cu părintele Constantin Galeriu, în care a aflat că poeţii Daniel Turcea şi Nichita Stănescu i-au fost ucenici şi fii duhovniceşti. Iar aceasta este o altă perspectivă din care se poate explica prezenţa divinului atât de mult reverberată în poeziile acelora.
Unul dintre invitaţi a precizat mai apoi că Daniel Turcea a ţinut legătura duhovnicească şi cu părinţii Sofian Boghiu şi Arsenie Papacioc. Aceşti părinţi mari, aşa cum a completat mai târziu Aurel Sasu, cel care a îngrijit şi prefaţat actualul volum, au ţinut ascunse teancurile de manuscrise până când, în afara oricărui pericol, le-au putut pune în posesia surorii poetului.
Unul dintre invitaţi a precizat mai apoi că Daniel Turcea a ţinut legătura duhovnicească şi cu părinţii Sofian Boghiu şi Arsenie Papacioc. Aceşti părinţi mari, aşa cum a completat mai târziu Aurel Sasu, cel care a îngrijit şi prefaţat actualul volum, au ţinut ascunse teancurile de manuscrise până când, în afara oricărui pericol, le-au putut pune în posesia surorii poetului.
Au luat cuvântul, aşadar, poeţi mari şi invitaţi de seamă din lumea literelor clujene şi teologică. Despre biografia şi opera lui Daniel Turcea în general, dar şi despre esenţa scrierii sale, a vorbit elocvent dl prof. Mircea Muthu, dar şi ceilalţi invitaţi, direct sau indirect, precum dl Adrian Popescu, domnul Aurel Sasu. Despre esenţa şi tematica poeziei, părintele prof. Ioan Chirilă a făcut o sistematizare intratextuală şi interteologică foarte bine închegată şi clară, elegantă (citez aproximativ): "Cântarea treptelor nu este a treptelor care urcă, ci a celor care coboară, a minţii care coboară în inimă; este o poezie contemplativă, a întâlnirii cu Logosul, Cuvântul, Hristos; a luminii dinainte de Lumină. În poezia lui Daniel Turcea, în Lumină, timpul şi spaţiul dispar; ne învaţă să învăţăm de la Cuvânt cum să ne ascundem în Lumină, adică, aşa cum spunea părintele Stăniloae, omul să devină străveziu, să nu fie un obstacol în Lumină."
Actorul Petre Băcioiu a recitat câteva poezii de-ale lui Daniel Turcea, cu glas limpede, uşor şi grav în acelaşi timp. Versurile au exemplificat temele care se regăsesc în genere în poezia lui Daniel Turcea şi care au fost enunţate de invitaţi: arta poetică, Lumina, martirajul, "străinul care aduce boabe amare", creaţia lumii (prin Cuvânt)...
Pline de însufleţire au fost şi intervenţiile celorlalţi invitaţi, poeţi la rândul lor.
Domnul Adrian Popescu, conducătorul revistei literare, artistice şi culturale Steaua, care l-a cunoscut pe poet, a evocat caracterul foarte liniştit al acestuia şi a recitat, cu ton la rându-i liniştit, din versurile proprii.
Părintele Ioan Pintea a recitat din Casa teslarului.
Domnul Horea Bădescu a început şirul colindelor - creaţii poetice personale, căruia s-au alăturat şi ceilalţi poeţi, şi a recitat o poezie-colind foarte frumoasă.
Domnul Aurel Sasu a recitat câteva poezii semnate de părintele Dumitru Ichim, directorul "Săptămânii culturale româneşti" de la Hamilton - Ontario, Canada ("Globalizare", "Gnoză", "Primul vis de Crăciun"). Părintele Ichim s-a născut în Dărmăneşti, localitate aflată la 9 km distanţă de oraşul Comăneşti, judeţul Bacău.
Domnul Ion Mureşan, considerat de către acad. Eugen Simion cel mai valoros poet român în viaţă, şi de către părintele Ioan Pintea, "un cuceritor", a dat glas unei poezii-rugăciune şi, cu aerul său jovial, în oratorismul său plin de patos poetic, mi-a transmis direct sentimentul că poezia este o stare trăită, dar şi profund creştină.
A fost interesant să vezi cum poeţii recită din poezia altui coleg de breaslă şi, mai ales, din propria poezie; cum o trăiesc, cum o scriu, cum o recită. Şi spun acest lucru din perspectiva iubitorului, lectorului şi scriitorului de poezie. Este fascinant să vezi cum poezia are capacitatea cameleonică de a fi citită şi interiorizată diferit de persoane diferite, când ea, de fapt, urmează un singur temperament, o singură inspiraţie, o singură vizualizare lăuntrică, aceea a poetului însuşi.
Poezia recitată a avut şi o partitură aleasă, interpretată minunat la flaute de domnul Gavril Costea şi doamna Liliana Cadar Manoleasa. Aceştia s-au sincronizat extraordinar în "The Impresario K486 pentru două flaute" - W. A. Mozart, "Pastoral Symphony" din Oratoriul Messiah - G. F. Handel, "Que faro senza Euridice" din Opera Orfeo şi Euridice - C. W. Gluck.
Câteva înregistrări video puteţi urmări aici: http://radiocluj.ro/2014/11/29/concert-de-flaut-si-poezia-crestina-video/.
Actorul Petre Băcioiu a recitat câteva poezii de-ale lui Daniel Turcea, cu glas limpede, uşor şi grav în acelaşi timp. Versurile au exemplificat temele care se regăsesc în genere în poezia lui Daniel Turcea şi care au fost enunţate de invitaţi: arta poetică, Lumina, martirajul, "străinul care aduce boabe amare", creaţia lumii (prin Cuvânt)...
Pline de însufleţire au fost şi intervenţiile celorlalţi invitaţi, poeţi la rândul lor.
Domnul Adrian Popescu, conducătorul revistei literare, artistice şi culturale Steaua, care l-a cunoscut pe poet, a evocat caracterul foarte liniştit al acestuia şi a recitat, cu ton la rându-i liniştit, din versurile proprii.
Părintele Ioan Pintea a recitat din Casa teslarului.
Domnul Horea Bădescu a început şirul colindelor - creaţii poetice personale, căruia s-au alăturat şi ceilalţi poeţi, şi a recitat o poezie-colind foarte frumoasă.
Domnul Aurel Sasu a recitat câteva poezii semnate de părintele Dumitru Ichim, directorul "Săptămânii culturale româneşti" de la Hamilton - Ontario, Canada ("Globalizare", "Gnoză", "Primul vis de Crăciun"). Părintele Ichim s-a născut în Dărmăneşti, localitate aflată la 9 km distanţă de oraşul Comăneşti, judeţul Bacău.
Domnul Ion Mureşan, considerat de către acad. Eugen Simion cel mai valoros poet român în viaţă, şi de către părintele Ioan Pintea, "un cuceritor", a dat glas unei poezii-rugăciune şi, cu aerul său jovial, în oratorismul său plin de patos poetic, mi-a transmis direct sentimentul că poezia este o stare trăită, dar şi profund creştină.
A fost interesant să vezi cum poeţii recită din poezia altui coleg de breaslă şi, mai ales, din propria poezie; cum o trăiesc, cum o scriu, cum o recită. Şi spun acest lucru din perspectiva iubitorului, lectorului şi scriitorului de poezie. Este fascinant să vezi cum poezia are capacitatea cameleonică de a fi citită şi interiorizată diferit de persoane diferite, când ea, de fapt, urmează un singur temperament, o singură inspiraţie, o singură vizualizare lăuntrică, aceea a poetului însuşi.
Poezia recitată a avut şi o partitură aleasă, interpretată minunat la flaute de domnul Gavril Costea şi doamna Liliana Cadar Manoleasa. Aceştia s-au sincronizat extraordinar în "The Impresario K486 pentru două flaute" - W. A. Mozart, "Pastoral Symphony" din Oratoriul Messiah - G. F. Handel, "Que faro senza Euridice" din Opera Orfeo şi Euridice - C. W. Gluck.
Comentarii
Trimiteți un comentariu