Conferinţă: Părintele Arhim. Andrei Coroianu - "Despre rostul suferinţei în viaţa duhovnicească"

Pe părintele Andrei Coroianu l-am cunoscut acum câţiva ani buni, la Mănăstirea Nicula, pe când mergeam în pelerinaje cu ASCOR-ul, sau în trecere, sau ţintit ca să auzim un cuvânt cald de învăţătură din partea sa ori să îl colindăm. L-am văzut şi l-am auzit întotdeauna plin de dragoste şi atenţie mai ales faţă de tineri. Era atent cu toate: dacă eram obosiţi, dacă eram flămânzi, dacă eram înfriguraţi... Odată, ajungând noi foarte târziu la Mănăstirea Nicula, obosiţi şi flămânzi, am prins ceas de priveghere. Iar părintele a făcut ce a făcut şi a ieşit curând în mijlocul nostru. Şi aşa cum eram noi împrăştiaţi în prima parte a naosului, s-a aşezat în mijlocul nostru şi ne-a vorbit tare frumos. De atunci ţin minte dragostea părintelui şi pentru români, şi pentru tradiţiile şi obiceiurile noastre româneşti, şi îndeosebi dragostea sa pentru poezie...