Poezia după gratii
Marţi, 13 decembrie 2011, la Cluj-Napoca, ASCOR Cluj a mijlocit o întâlnire deosebită, sub auspiciile poeziei şi ale suferinţei de după gratiile gri ale comunismului: Poeţi după gratii.
Deţinut la Aiud, cu experienţe tăioase cât nişte vieţi întregi... Domnul Ilie Tudor, cu atâtea experienţe şi, deci, cu atâtea vieţi pe umeri, este tatăl binecunoscutului cântăreţ Tudor Gheorghe. Craioveanul priveşte sala întreagă, priveşte drept în faţă, cu ochii vii, cu mimică vie: "suferinţa creează valoare". Domnul Ilie Tudor povesteşte clar, cu detalii şi picante, şi dureroase, dialoguri întregi, descrieri largi şi, uneori, cu sprâncenele adunate, încruntate, şi cu ton accentuat, scoate la iveală sentimente, oftaturi adânci: "Mi-e dor de Aiud. Mi-e dor de atmosfera de sfinţenie de acolo.". Poetul de la Podari a cunoscut multe personalităţi care au trecut prin închisoare: părintele Gornic, părintele Dumitru Stăniloae, Nichifor Crainic, Tudor Arghezi, Nina Cassian, părintele Constantin Sârbu... El era ţăranul de la Craiova care trimitea poezii spre publicare, dar care îşi păstra anonimatul calităţii de poet bun sub apelativul de "ţăran": "poetul care era ţăran cum Nina Cassian era preoteasă".
Întâmplările sunt multe şi dl Ilie Tudor este foarte energic. "Trebuie s-o spun că prea e frumoasă!", se grăbeşte dumnealui, în timp ce moderatorul creionează locul şi oamenii alături de care, în închisoare, "ţăranul" a strâns amintiri înfiorătoare, dar spuse frumos: "femei cu rochii colorate, copii drăguţi, bărbaţi eleganţi". "M-a cunoscut câinele, dom'le, care era geamăt de plâns, în fine!". Domnul Ilie are cu siguranţă darul povestirii. Dar din când în când este biruit de propriul dar: glasul îi tremură, încetineşte sub impulsul plânsului şi îşi trece peste faţă batista albă cu dungi verzi. Este însă o emoţie "firească", cum avea să spună câteva momente mai tarziu, este emoţia celor care au trăit Aiudul.
Filmul documentar Poezia după gratii a adus alte mărturii, alte versuri, în cuvânt sau în cântec, din alte "zări nepământene" ale minţilor şi sufletelor din închisoare: Aspazia Oţel Petrescu, Demostene Andronescu, Dorina Cristea, Eugen Dimitriu, Virgil Totoescu. "Poezia era importantă ca şi rugăciunea", "te înaripa, te îmbărbăta". "Rotunjirea" unei poezii era o eliberare, cum spune dl Demostene Andronescu. "Mai avem un singur drept: acela de a muri mai repede!". Restul e tăcut, nu se poate povesti.
Moment inedit: domnul Tonea, din Bistriţa, deţinut 16 ani în închisoarea din Aiud, se descoperă... dar nu poate să-şi stăpânească emoţiile şi plânge, se aşază..."Este o emoţie firească", se grăbeşte dl Ilie Tudor. Dl Tonea nu poate recita nicio poezie, iar dl Ilie Tudor, debordând parcă de vioiciune, dar cuminte, simplă, îşi ia asupra "povara" de a rosti versurile.
Întâmplările sunt multe şi dl Ilie Tudor este foarte energic. "Trebuie s-o spun că prea e frumoasă!", se grăbeşte dumnealui, în timp ce moderatorul creionează locul şi oamenii alături de care, în închisoare, "ţăranul" a strâns amintiri înfiorătoare, dar spuse frumos: "femei cu rochii colorate, copii drăguţi, bărbaţi eleganţi". "M-a cunoscut câinele, dom'le, care era geamăt de plâns, în fine!". Domnul Ilie are cu siguranţă darul povestirii. Dar din când în când este biruit de propriul dar: glasul îi tremură, încetineşte sub impulsul plânsului şi îşi trece peste faţă batista albă cu dungi verzi. Este însă o emoţie "firească", cum avea să spună câteva momente mai tarziu, este emoţia celor care au trăit Aiudul.
Filmul documentar Poezia după gratii a adus alte mărturii, alte versuri, în cuvânt sau în cântec, din alte "zări nepământene" ale minţilor şi sufletelor din închisoare: Aspazia Oţel Petrescu, Demostene Andronescu, Dorina Cristea, Eugen Dimitriu, Virgil Totoescu. "Poezia era importantă ca şi rugăciunea", "te înaripa, te îmbărbăta". "Rotunjirea" unei poezii era o eliberare, cum spune dl Demostene Andronescu. "Mai avem un singur drept: acela de a muri mai repede!". Restul e tăcut, nu se poate povesti.
Moment inedit: domnul Tonea, din Bistriţa, deţinut 16 ani în închisoarea din Aiud, se descoperă... dar nu poate să-şi stăpânească emoţiile şi plânge, se aşază..."Este o emoţie firească", se grăbeşte dl Ilie Tudor. Dl Tonea nu poate recita nicio poezie, iar dl Ilie Tudor, debordând parcă de vioiciune, dar cuminte, simplă, îşi ia asupra "povara" de a rosti versurile.
Comentarii
Trimiteți un comentariu